Definita cuvantului omolog
OMOLÓG, -OÁGĂ, omologi, -oage, adj., s. m. 1. Adj. (Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată) Care corespunde, care se află în corespondență. Laturi omoloage. 2. Adj. (Despre o substanță organică) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. 3. Adj. (Biol.; despre unele organe) Care are structură asemănătoare și origine comună, dar formă externă și funcțiuni diferite. 4. S. m. Persoană care deține o funcție oficială într-o organizație sau într-un stat, privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într-o altă organizație sau într-un alt stat. – Din fr. homologue.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu omolog
ȘOMOIÓG, șomoioage, s. n. Mănunchi de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc., șomoltoc, fumuiag. ♦ Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó. Vezi definitia »
NEOLÓG s.m. Neologist. [< fr. néologue]. Vezi definitia »
ștalóg (-oáoge), s. n. – (Banat) Grajd, staul. – Var. ștală. Sb. štalog (Candrea), var. directă din germ. Stalle. Este dubletul lui stal, s. n. (fotoliu, în sălile de spectacol), mr. stală, din fr. stalle, it. stallo; der. instala, vb., din fr. installer; instalați(un)e, s. f.; instalator, s. m. Vezi definitia »
FRAZEOLÓG, -Ă s. m. f. cel care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. (< fr. phraséologue) Vezi definitia »
MORFOPATOLÓG, -Ă, morfopatologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în morfopatologie. – Din morfopatologie (derivat regresiv). Vezi definitia »