MĂRĂMIOÁRĂ, mărămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui maramă; mărămuță. – Maramă + suf. -ioară. Vezi definitia »

gură-cască s. m., s. f. persoană distrată / uitucă. Vezi definitia »

CANIÓTĂ s.f. Sumă de bani obținută din partea de câștig oferită de jucătorii de cărți pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioară, obiect în care se strânge această sumă. [Pron. -ni-o-. / < fr. cagnotte]. Vezi definitia »

chișórniță s.f. (reg.) vreme cu ceață și negură. Vezi definitia »

STAMÍNĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conține polenul. (< lat. stamen) Vezi definitia »