CLEȘTIȘÓR, cleștișori, s. m. Diminutiv al lui clește. [Pl. și: (n) cleștișoare] – Clește + suf. -ișor. Vezi definitia »

CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare s. m. și f. 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor. Vezi definitia »

POLIZÓR s.n. Mașină-unealtă prevăzută cu o piatră specială, folosită pentru curățit, ascuțit, lustruit etc. piese metalice prin frecare. [< fr. polissoir]. Vezi definitia »

PĂSTRĂVIÓR, păstrăviori, s. m. Diminutiv al lui păstrăv (1). – Păstrăv + suf. -ior. Vezi definitia »

APOLODOR (APOLLODOROS) din Atena (sec. 2 d. Hr.), mitograf grec. Autor al unor opere variate, rămase fragmentar. I se atribuie o compilație counoscută sub titlul „Biblioteca”, conținînd importante informații despre mitologia greacă. Vezi definitia »