NECROBÍE s. f. insectă coleopteră care trăiește pe cadavre. (< fr. nécrobie) Vezi definitia »

HIPERCRINÍE s.f. (Med.) Secreție excesivă a unei glande endocrine. [Gen. -iei. / < fr. hypercrinie, cf. gr. hyper – peste, krinein – a secreta]. Vezi definitia »

EROTOMANÍE s. f. Stare patologică care se caracterizează prin predominarea obsesiilor sexuale; obsesie sexuală. – Din fr. erotomanie. Vezi definitia »

PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis. Vezi definitia »

NANOMELÍE s. f. Anomalie congenitală constând din proporțiile anormal de mici ale unuia sau ale mai multor membre. – Din fr. nanomélie. Vezi definitia »