SECTÓR s. n. 1. (mat.) porțiune dintr-un cerc între două raze concurente. ◊ piesă sau organ de mașină în formă de sector de cerc. 2. porțiune limitată dintr-o suprafață. ◊ (mil.) zona de acțiune a unei unități. ◊ porțiune dintr-un drum care intră în raza unei unități de construcție sau de întreținere. 3. domeniu, ramură de activitate. ◊ diviziune, parte, domeniu în cadrul economiei sau al unor unități administrativ-teritoriale. ♦ ~ social-economic = parte a economiei bazată pe o anumită formă de proprietate asupra mijloacelor de producție. (< fr. secteur, lat. sector) Vezi definitia »

scăpătór, scăpătoáre, adj., s.m. și f. 1. (adj., s.m. și f.; înv.) care scapă, (se) salvează (dintr-o situație neplăcută); care eliberează, dezrobește. 2. (s.f. art., reg.) loc unde se refugiază copiii, ca să nu fie prinși, la jocul „de-a prinselea”. Vezi definitia »

INVESTIGATÓR, -OÁRE adj. s. m. f. (cel) care face investigații. (< fr. investigateur, lat. investigator) Vezi definitia »

DEPRECIATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care depreciază. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. dépréciateur]. Vezi definitia »

STÂLPIȘÓR, stâlpișori, s. m. Diminutiv al lui stâlp; stâlpuleț, stâlpușor. [Var.: (reg.) stâlpșór s. m.] – Stâlp + suf. -ișor. Vezi definitia »