Definita cuvantului știrbitură
ȘTIRBITÚRĂ, știrbituri, s. f. 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; p. ext. ruptură, gaură. 3. Fig. Diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). – Știrbi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu știrbitură
CHÍLĂ2, chile, s. f. Element principal de rezistență al osaturii unei nave, așezat pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille. Vezi definitia »
cítă, cíte, s.f. (reg.) semn făcut de oameni la măsurarea unui loc. Vezi definitia »
FLUORÓZĂ s. f. intoxicație cronică cu fluor. (< fr. fluorose) Vezi definitia »
MOTONÁVĂ, motonave, s. f. Navă pusă în mișcare de o elice, de roti cu zbaturi etc., antrenate de unul sau de mai multe motoare cu ardere internă. – Moto1- + navă. Cf. it. motonave. Vezi definitia »
FRUNZÚȚĂ, frunzuțe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uță. Vezi definitia »