CLAVICULÁR, -Ă adj. Care ține de claviculă; al claviculei. [Cf. fr. claviculaire]. Vezi definitia »

îmbrăzdár, îmbrăzdáre, s.n. (reg.) plug de lemn; videș. Vezi definitia »

CIRCULÁR, -Ă, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur împrejur. 2. Adj., s. f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. – Din fr. circulaire. Vezi definitia »

ANULÁR, -Ă adj. în formă de inel. (< fr. annulaire) Vezi definitia »

șugár, șugáră, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) zvelt, suplu, subțire. 2. (adj.) care are părul de culoare deschisă. 3. (adj.; despre boi) cu coarnele date înapoi. 4. (s.n.) capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă, sfârc. Vezi definitia »