Definita cuvantului vervă
VÉRVĂ s. f. Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. ◊ Expr. A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din fr. verve.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vervă
BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue. Vezi definitia »
PARACENTÉZĂ s. f. puncție într-o pungă de lichid sau puroi din corp. (< fr. paracentèse) Vezi definitia »
maiolícă s. f. – Specie de faință. – Var. majolică. It. maiolica, și var. din fr. majolique. Vezi definitia »
LÁVĂ s. f. masă magmatică azvârlită din craterul unui vulcan. (< fr. lave, it. lava) Vezi definitia »
CARTOTÉCĂ s.f. Totalitatea fișelor care cuprind date cu privire la evidența personalului sau a materialelor dintr-o întreprindere, dintr-o instituție. ♦ Cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră. V. fișier. [Cf. germ. Kartothek, cf. fr. cartothèque]. Vezi definitia »