Definita cuvantului vervă
VÉRVĂ s. f. Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. ◊ Expr. A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din fr. verve.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vervă
HEXÓZĂ, hexoze, s. f. Nume generic dat monozaharidelor cu șase atomi de carbon în moleculă. – Din fr. hexose. Vezi definitia »
CAIÁFĂ, caiafe, s. m. și f. Persoană fățarnică, ipocrită. ◊ (În expr.) A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul, a purta cu vorba. – Ngr. Kaiafa. Vezi definitia »
GÁȘĂ, gașe, s. f. (Mar.) Ochi de dimensiuni mari, executat la capătul unei parâme. – Din fr. gâche. Vezi definitia »
GRUPĂ s. f. 1. Mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. â�� (mil.) cea mai micĂ� subunitate de instrucție și luptĂ�. â�� unitate administrativĂ� dintrâ��o întreprindere sau instituție, bazatĂ� pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintĂ� caractere comune. â�� (chim.) fiecare dintre cele nouĂ� subîmpĂ�rțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietĂ�ți asemĂ�nĂ�toare. o ~ sangvinĂ� = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, dupĂ� însușirile antigenice condiționate genetic. 3. Subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trĂ�sĂ�turi comune. 4. Totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice. -Din fr. Groupe Vezi definitia »
ANTRETOÁZĂ s. f. piesă de lemn, de fier etc. așezată transversal între alte piese. (< fr. entretoise) Vezi definitia »