Definita cuvantului vestigiu
VESTÍGIU, vestigii, s. n. (Livr.) Urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vestigiu
edechíu, edechíi, s.m. (înv.) slujitor cu rang inferior la curtea domnească. Vezi definitia »
ABSOLUTÓRIU, -IE adj. Care absolvă, iartă un delict, un păcat etc. // s.n. Certificat, adeverință de absolvire a unei școli superioare. [Pron. -riu. / cf. lat. absolutorius, fr. absolutoire, germ. Absolutorium]. Vezi definitia »
mungíu (mungíi), s. m. – Lumînărar. Tc. munci (Șeineanu, III, 86; Lokotsch 1510), din per. mum „lumînare”. – Der. mungerie, s. f. (lumînărie). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu. Vezi definitia »
secfíu2, secfíi, s.m. (înv.) romaniță-mare. Vezi definitia »