LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lernn. – Lemn + suf. -ar. Vezi definitia »

MUȘTÁR s. m., s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și cu semințe mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Sămânța muștarului (1), întrebuințată la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obținut prin prelucrarea semințelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra. – Din magh. mustár. Vezi definitia »

scripețár, scripețári, s.m. (înv.) persoană care făcea sau vindea scripeți. Vezi definitia »

OVOVIVIPÁR, -Ă adj., s. n. (animal) a cărui femelă clocește ouăle în oviduct. (< fr. ovovivipare) Vezi definitia »

PUBLICITÁR, -Ă, publicitari, -e, adj. Care aparține publicității, privitor la publicitate, care servește publicitatea; care se ocupă de publicitate. – Din fr. publicitaire. Vezi definitia »