PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi. Vezi definitia »

BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit. 2. (Despre mâini sau picioare) Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci. Vezi definitia »

CLĂTÍT², -Ă, clătiți, -te adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă. II. S. f. Un fel de plăcintă subțire prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, marmeladă, brânză sau legume și apoi rulată. – V. clăti. Vezi definitia »

STRUNGĂRÍT s. n. (Rar) Strungărie¹ (1). – V. strungări. Vezi definitia »

SĂLBĂTĂCÍT, -Ă adj. v. sălbăticit. Vezi definitia »