SINGULÁR, -Ă adj. 1. Care se referă, care privește pe unul singur. ◊ Număr singular (și s.n.) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de obiecte etc.; (log.) judecăți singulare = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. Neobișnuit, extraordinar; unic, bizar. ♦ Rar, excelent, unic. // s.n. Categorie filozofică desemnând ceea ce aparține unui obiect sau proces, deosebindu-l de celelalte; individual. [< lat. singularis]. Vezi definitia »

EBDOMADÁR, -Ă, ebdomadari, -e, adj., s. n. V. hebdomadar. Vezi definitia »

GLOBULÁR, -Ă adj. 1. ca un glob; sferic. ♦ fontă globulară = fontă de structură granuloasă. 2. referitor la globulele sângelui. (< fr. globulaire) Vezi definitia »

GLOMERULÁR, -Ă, glomerulari, -e, adj. Care aparține glomerulelor, privitor la glomerule, format din glomerule, cu glomerule. – Glomerulă + suf. -ar. Vezi definitia »

par (pári), s. m. – Băț, stîlp, nuia. – Mr., megl. par. Lat. pālus (Pușcariu 1260; Candrea-Dens., 1324; REW 6182), cf. alb. palë, it., sp. palo, fr. pieu, cat. pal, port. pao, ngr. παλοῦϰι. – Der. împăra, vb. (a bate pari; a trage în țeapă; refl., a se lovi, a se înțepa cu un par), pe care Candrea-Dens., 1325; Densusianu, Rom., XXXIII, 70 și DAR îl derivă direct din lat. impālāre; părui, vb. (a bate pari). Vezi definitia »