RECIRCULÁȚIE, recirculații, s. f. Reintroducere parțială sau totală a agentului caloric sau frigorific într-o instalație de încălzire sau de răcire; reintroducere a unui material într-o instalație în care se produce o reacție chimică; recirculare. – Din fr. recirculation. Vezi definitia »

LITOLOGÍE s.f. 1. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare; petrografie. 2. Compoziție mineralogică și petrografică a rocilor sedimentare. [Gen. -iei. / < fr. lithologie, cf. gr. lithos – piatră, logos – studiu]. Vezi definitia »

ANTROPOPATÍE s. f. 1. formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea. 2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii. ◊ reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism. (< fr. anthropopathie) Vezi definitia »

STRICTURECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a unei stricturi. [Gen. -iei. / < fr. stricturectomie, cf. lat. strictura – strictură, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »

CONTEMPLÁȚIE s. f. contemplare; visare. (< fr. contemplation, lat. contemplatio) Vezi definitia »