MÍNĂ¹ s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie săpată în frunzele sau în scoarța unei plante de către insecte. 3. (fig.) mare bogăție (ascunsă). 4. cilindru subțire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de luptă alcătuit dintr-o încărcătură de exploziv și un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. (< fr. mine, germ. Mine) Vezi definitia »

paténă, paténe, s.f. (înv.) 1. farfurie. 2. vas sfințit. Vezi definitia »

ocrovíță, ocrovíțe, s.f. (reg.) băutură alcoolică tare, rachiu. Vezi definitia »

ZÁICĂ, zaici, s. f. (Ornit.; reg.) Gaiță. – Et. nec. Vezi definitia »

CHICINÉTĂ s. f. bucătărie mică (în apartamente sau garsoniere). (< amer. kitchenette) Vezi definitia »