POLINÍE s.f. (Bot.) Masă formată din grăunțe de polen aglomerate, ca la orhidee. [Gen. -iei. / < fr. pollinie]. Vezi definitia »

ANTROPONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Disciplină care se ocupă cu studiul numelor de oameni; antroponomastică. 2. Totalitatea numelor de oameni (dintr-o localitate, dintr-o regiune sau dintr-o limbă). [Gen. -iei. / < fr. anthroponymie, cf. gr. anthropos – om, onoma – nume]. Vezi definitia »

LOGOCLONÍE s.f. Repetare spasmodică a unei silabe la mijlocul unui cuvânt. [< fr. logoclonie, cf. gr. logos – cuvânt, klonos – agitație]. Vezi definitia »

ALCOOLOMETRÍE s. f. Totalitatea procedeelor întrebuințate pentru determinarea concentrației unei soluții alcoolice. – După fr. alcoolométrie. Vezi definitia »

ENCEFALOSCOPÍE s. f. examinare endoscopică a encefalului. (< fr. encéphaloscopie) Vezi definitia »