osîrdie (osấrdii), s. f. – Zel, rîvnă, aplicație, asiduitate. – Var. înv. usîrdie. Sl. usrudije (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 231), cf. rus. userdie. – Der. osîrdios, adj. (grijuliu, atent); osîrdnic, adj. (zelos, grijuliu); osîrdui, vb. refl. (a se sili, a se forța). Toate aceste cuvinte sînt înv. Cf. milosîrdie. Vezi definitia »

EPITIMÍE s. f. surescitare cerebrală. (< fr. épithymie) Vezi definitia »

ÁRIE², arii, s. f. 1. (Geom.) Mărime atașată unei suprafețe finite, a cărei valoare arată de câte ori încape în această suprafață un pătrat cu latura egală cu unitatea de lungime. Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale, a unei limbi etc. ♦ Fig. Întindere. – Lat. lit. area (fr. aire). Vezi definitia »

TITUBÁȚIE s. f. nesiguranță în mers și în mișcări. (< fr. titubation) Vezi definitia »

CITOFIZIOLOGÍE s.f. Ramură a fiziologiei care studiază funcțiunile celulei. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / cf. fr. cytophysiologie]. Vezi definitia »