Definita cuvantului onomastic
ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu onomastic
APOCALÍPTIC, -Ă, apocaliptici, -ce, adj. Care aparține apocalipsului, specific apocalipsului; p.ext care are aspectul unei catastrofe. – Din fr. apocalyptique. Vezi definitia »
TÁNIC adj.m. Acid tanic = tanin. [Cf. fr. tannique]. Vezi definitia »
STRUPÁLNIC s. n. (Reg.) Strup. – Din strup + suf. -al-nic. Vezi definitia »
ENDECASILÁBIC, -Ă adj. (Despre versuri) Cu unsprezece silabe. [Cf. fr. hendécasyllabique]. Vezi definitia »
EBRÁIC, Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă semitică vorbită de vechii evrei. [Pr.: -bra-ic] – Din fr. hébraïque, lat. hebraicus. Vezi definitia »