Definita cuvantului constatator
CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu constatator
AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai4 + suf. -ișor. Vezi definitia »
RANIVÓR, -Ă adj. care se hrănește cu broaște. (< rani- + -vor) Vezi definitia »
BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut. – Din bascula + suf. -tor (după fr. basculeur). Vezi definitia »
SECȚIONÓR s.n. Aparat care întrerupe temporar un circuit electric, de obicei atunci când acesta trebuie izolat un anumit timp de restul rețelei. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. sectionneur]. Vezi definitia »
RIZICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cultivator de orez. (< fr. riziculteur) Vezi definitia »