GUNOÍT², -Ă, gunoiți, -te, adj. (Despre terenuri, pământuri agricole) Care este îngrășat cu gunoi¹. – V. gunoi². Vezi definitia »

BRĂCUÍT, -Ă, brăcuiți, -te, adj. (Reg.) Care a devenit brac²; din care au rămas bracurile². – V. brăcui. Vezi definitia »

pălít, pălítă, adj. (pop.) 1. (despre față) pârlit, bronzat. 2. (despre plante) veștejit, ofilit, îngălbenit, uscat; pâhăvit. 3. (reg.) atins de rugină sau de tăciune. 4. (reg.; despre holde) crescut prea repede și fără rod; hulpit. 5. (reg.; despre semințe) insuficient dezvoltat; copt înainte de maturitate; sec, zbârcit, chircit. 6. (reg. și fig.; despre oameni) slab, sfrijit. 7. lovit, izbit. 8. îndreptat, pornit (într-o direcție). 9. culcat, doborât la pământ. 10. (fig.; despre oameni) nebun, aiurit, țicnit. Vezi definitia »

SCAPOLÍT, scapolite, s. m. Mineral amorf, incolor sau opac, rezultat din unirea unui silicat de calciu cu unul de aluminiu, care se întâlnește în unele roci vulcanice. – Din fr. scapolite. Vezi definitia »

porcărít¹ s.n. (înv.) impozit care se plătea în trecut pe porci; goștină. Vezi definitia »