CONDUPLICÁȚIE s.f. 1. Starea unui organ conduplicat. 2. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. [Gen. -iei, var. conduplicațiune s.f. / cf. fr. conduplication, lat. conduplicatio]. Vezi definitia »

ZOOGENÍE s. f. Studiul dezvoltării animalelor. – Din fr. zoogénie. Vezi definitia »

BÉȘCHIE s. f. v. beschie. Vezi definitia »

CATALEPSÍE s. f. Stare patologică care apare în unele boli psihice și care se caracterizează printr-o rigiditate bruscă a mușchilor și printr-o tulburare a funcțiilor cerebrale. – Din fr. catalepsie, lat. catalepsis. Vezi definitia »

AEROTERAPÍE s.f. Metodă de tratare a unor boli constând din expunerea corpului la aer. [Gen. -iei. / < fr. aérothérapie, cf. gr. aer – aer, therapeia – îngrijire]. Vezi definitia »