PATARÁȚĂ s. f. (mar.) 1. unealtă de călăfătuit, de forma unui topor. 2. patarațină mobilă pe iahturi. (< it. paterazzo, fr. patarasse) Vezi definitia »

CHEMOSINTÉZĂ (‹ germ.) s. f. (BOT.) Proces de sinteză a substanțelor organice din substanțe anorganice, realizat de bacteriile autotrofe (lipsite de clorofilă) cu ajutorul energiei chimice rezultate din oxidarea substanțelor minerale. Vezi definitia »

AGROBIOCENÓZĂ s.f. Agrocenoză. [< fr. agrobiocénose]. Vezi definitia »

TEOFILÍNĂ s.f. Produs natural extras din ceai, izomer al teobrominei. [Pron. te-o-. / < fr. théophylline]. Vezi definitia »

CARBOHIDRÁZĂ s. f. enzimă care degradează hidrații de carbon. (< fr. carbohydrase) Vezi definitia »