CONFORMÍSM s. n. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri. (< fr. conformisme) Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s.n. Curent filozofic mistic reacționar, apărut în epoca elenistică și ajuns la apogeu în epoca de decădere a Imperiului roman, care proclamă ideea creării lumii prin „emanația” din divinitate și pe aceea a cunoașterii prin extaz mistic. [Cf. fr. néo-platonisme]. Vezi definitia »

PURITANÍSM s.n. Doctrină a unei secte prezbiteriene engleze care se bazează pe principii foarte rigide; (p. ext.) rigorism exagerat privind respectarea preceptelor religioase și morale. [Cf. fr. puritanisme]. Vezi definitia »

CIVÍSM s. n. atitudine politică și etică de bun cetățean; devotament patriotic. (< fr. civisme) Vezi definitia »

ERGOTÍSM¹ s.n. (Franțuzism) Manie de a sâcâi, de a șicana. [< fr. ergotisme]. Vezi definitia »