MELOPÉE s.f. 1. Arta declamației la vechii greci; arta de a compune muzică (pentru versuri). 2. Melodie monotonă, lentă, dar ritmică; recitativ. ♦ Melodie. [Pron. -pe-e, pl. -ei, -ee. / < fr. mélopée, cf. lat. melopoeia, gr. melopoiia < gr. melos – cântec, poiein – a face]. Vezi definitia »

ZÉE, zee, s. f. v. zeie. Vezi definitia »

ORHIDÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee răspândite mai ales în pădurile tropicale ale Americii, cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors; orhidacee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -de-e, sg. invar., var. orchidee s.f.pl. / cf. fr. orchidées, it. orchidea]. Vezi definitia »

AGAVACÉE s. f. pl. familie de plante monocotiledonate: agava. (< fr. agavacées) Vezi definitia »

SOLANACÉE, solanacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate erbacee bianuale sau perene, caracterizate prin frunze simple, flori solitare sau grupate în inflorescențe și prin fructe bace sau capsule; (și la sg.) plantă care face parte din această familie; solanee. ◊ (Adjectival) Plantă solanacee. – Din fr. solanacées. Vezi definitia »