órie (órii), s. f. – (Munt.) Plasă de pescuit. Origine incertă. Ar putea fi sb. oruhe „dispozitiv, instalație”. Relația propusă de Scriban, cu lat. horia „barcă” și cu tc. oria „pătrat”, nu e posibilă. Vezi definitia »

OFIOLATRÍE s.f. Adorație, cult al șerpilor (la unele popoare). [Pron. -fi-o-, gen. -iei. / < fr. ophiolâtrie, cf. gr. ophis – șarpe, latreia – adorație]. Vezi definitia »

ARTICULÁȚIE, articulații, s. f. 1. Legătură (mobilă) între două sau mai multe oase, prin intermediul ligamentelor; încheietură; locul acestei legături. ♦ Legătură între mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau al unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Fr. articulation (lat. lit. articulatio, -onis). Vezi definitia »

TERMÍE¹ s. f. unitate de măsură a cantității de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unități de lucru mecanic; megacalorie. (< fr. thermie, germ. Thermie) Vezi definitia »

CONSTIPÁȚIE s.f. Stare a unei persoane care manifestă greutăți, încetineală în evacuarea intestinului; coprostază. [Gen. -iei. / cf. fr. constipation]. Vezi definitia »