AUTOMÁT, -Ă I. adj. acționat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operație. ♦ armă ~ă = (și s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră. ◊ (și adv.) care se face mecanic. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, mașină care, fără intervenție exterioară, efectuează o anumită operație. ♦ ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului și scările din blocuri. 2. unitate în care băuturile și alimentele ușoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede. 3. (fig.) om lipsit de voință, fără inițiativă. (< fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos) Vezi definitia »

DISPERSÁT, -Ă, dispersați, -te, adj. Împrăștiat. ◊ Atenție dispersată = atenție distributivă, v. distributiv; p. ext. lipsă de concentrare, neatenție. – V. dispersa. Vezi definitia »

HIDRATÁT, -Ă adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ◊ (Despre corpuri solide) Îmbibat cu apă. [Cf. fr. hydraté]. Vezi definitia »

REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé. Vezi definitia »

șmirplát, șmirpláturi, s.n. (reg.) 1. (la pl. sau la sg. cu sens colectiv) felii paralele ale unui strat de cărbune care alunecă pe suprafețele de contact. 2. (la pl.) cărbune sau piatră care este gata să se desprindă de pe pereții galeriei. Vezi definitia »