Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE s. f. 1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. 2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere. (<fr. concaténation, lat. concatenatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
NĂZDRĂVĂNÍE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În mitologia populară) Puterea, însușirea sau fapte unei ființe năzdrăvane. ♦ Faptă, ispravă, întâmplare etc. ieșită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăție. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, năstrușnică; glumă, poznă, năzbâtie, ștrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. șireată; șiretlic, vicleșug. – Năzdrăvan + suf. -ie. Vezi definitia »
BUFOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a veninului de broască râioasă. (< fr. bufothérapie) Vezi definitia »
ARTERIOPATÍE, arteriopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile pereților arteriali. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériopathie. Vezi definitia »
IDEÁȚIE, ideații, s. f. Proces (psihic) de formare a ideilor. [Pr.: -de-a-] – Fr. idéation. Vezi definitia »
PROCITÁNIE, procitanii, s. f. (Înv.) Recitire, repetiție, repetare. ♦ Examinare (recapitulativă) a elevilor. – Din rus. pročitanic. Vezi definitia »