CLORÓTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid; lipsit de vigoare. ♦ (Bot.; despre organe) Îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. [< fr. chlorotique]. Vezi definitia »

GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar, pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĩnikŭ (< gora „munte, pădure”). Vezi definitia »

GROMÓVNIC, gromovnice, s. n. Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri asupra sorții omului și asupra stării timpului pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc. – Din sl. gromovĩnŭ. Vezi definitia »

OLFACTRÓNIC, -Ă adj. Referitor la olfactronică. [Cf. engl. olfactotronic]. Vezi definitia »

PIC¹ s. n. 1. vergă așezată oblic pe catargul de la pupă, pe care se leagă partea de sus a unei pânze. ♦ la ~ scurt = (despre ancoră) cu puțin lanț la apă. 2. compartiment etanș la extremitatea dinspre proră sau dinspre pupă a unei nave. (< fr. pic) Vezi definitia »