TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko. Vezi definitia »

usúc s. n. – 1. Substanță unsuroasă de la lîna oilor. – 2. Murdărie în apa în care se spală lîna prima dată. – Mr. usîc. Var. ursuc. Origine necunoscută. După Tiktin, din usca „a-și pierde umiditatea”. După Diculescu, Elementele, 456, din gr. οἴσυπος „grăsime de oaie”, prin intermediul unei forme eolice *οἴσυϰος. După Candrea, din lat. sucus contaminat cu usca. – Der. usucos, adj. (slinos). Vezi definitia »

pruzgiúc s.n. (înv.) postav de Brusa. Vezi definitia »

vălătúc s. m., pl. vălătúci Vezi definitia »

povârșúc, povârșúcuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de pescuit în formă de papuc sau de opincă, făcută din coajă lată de tei; legănaș, legănuș. 2. (în forma: povârșoc) leasă de nuiele pentru pescuit. Vezi definitia »