JUDÉȚ, (I, 1, 2) județi, s. m., (I, 3, 4, II) județe, s. n. I. 1. S. m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S. m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S. n. Judecată (3). 4. S. n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium. Vezi definitia »

sărmănúț, sărmănúță, sărmănúți, sărmănúțe, adj. (pop.) 1. sărmănel, orfan. 2. biet, nefericit, nenorocit. Vezi definitia »

soréț s.m. (reg.) vânt călduț care bate dinspre răsărit. Vezi definitia »

șupuréț, -eáță, adj. (reg.) băgăreț; descurcăreț. Vezi definitia »

ZBANȚ², zbanțuri, s. n. (Reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja. Vezi definitia »