bấca! interj. (reg.) atenție!, ai grijă!. Vezi definitia »

CĂCÁ, cac, vb. I. Intranz. (câteodată și tranz.) și refl. A defeca (2). (meglenorom., macedorom. cac, istrorom. cąc; < lat. cacāre (Pușcariu); cf. it. cacare, prov., sp., port., cat. cagar, fr. chier; din rom. sunt deriv. bg. (po)kakam (= căca) și ngr. kakarándza (= excrement)) Vezi definitia »

SCARIFICÁ vb. tr. 1. a scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ◊ a afâna pământul cu scarificatorul. 2. (med.) a cresta ușor pielea pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor etc. (< fr. scarifier, lat. scarificare) Vezi definitia »

PRACTICÁ vb. I. tr. A pune în practică. ♦ A profesa, a exercita o meserie, un sport etc. [P.i. práctic. / cf. fr. pratiquer, germ. praktizieren]. Vezi definitia »

sufletecá, sufletéc, vb. I (reg.; despre extremitățile mânecilor și poalelor) a sufleca, a sumete. Vezi definitia »