SUBSTITÚȚIE s.f. Substituire, înlocuire. ♦ Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice, care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație. ♦ (Chim.) Înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr-o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical. ♦ (Lingv.) Înlocuire a unui sunet prin altul. ♦ Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu. [Gen. -iei, var. substituțiune s.f. / cf. fr. substitution, lat. substitutio]. Vezi definitia »

NEUROENDOCRINOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază relațiile dintre sistemul nervos și cel endocrin. (< neuro- + endocrinologie) Vezi definitia »

DEZINTERÍE s.f. v. dizenterie. Vezi definitia »

CISTOTOMÍE s. f. incizie operatorie a vezicii urinare. (< fr. cystotomie) Vezi definitia »

PROLIFERÁȚIE s. f. Proliferare. – Din fr. prolifération. Vezi definitia »