DESPĂRȚÍRE, despărțiri, s. f. Faptul de a (se) despărți. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărțit; despărțit¹. 2. Divorț. 3. Diviziune, împărțire, segmentare. ♦ (Concr.) Despărțitură. ♦ (Înv.) Circumscripție (polițienească sau administrativă); p. ext. localul unde erau instalate birourile unei circumscripții. – V. despărți. Vezi definitia »

AIDE-MÉMOIRE [ED-MEMOÁR] s. n. inv. 1. îndreptar cuprinzând esențialul cunoștințelor unui domeniu, care trebuie memorate. 2. notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părți. (< fr. aide-mémoire) Vezi definitia »

Răspândire Vezi definitia »

PILDUÍRE, pilduiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) pildui și rezultatul ei; povestire cu tâlc. ♦ Pedeapsă (aspră). – V. pildui. Vezi definitia »

ÎNVESTÍRE s. f. acțiunea de a învesti. ◊ împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc. ◊ confirmare într-o demnitate. (< învesti) Vezi definitia »