Definita cuvantului absoluțiune
ABSOLUȚIÚNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ți-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu absoluțiune
MANIFESTAȚIÚNE s.f. v. manifestație. Vezi definitia »
DISOLUȚIÚNE s.f. v. disoluție. Vezi definitia »
AGNAȚIÚNE s.f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Cf. fr. agnation, lat. agnatio]. Vezi definitia »
RECURSIÚNE s.f. v. recursie. Vezi definitia »
GÉRMENE s.m. v. germen. Vezi definitia »