HOLDÃ, s.f. 1. Câmpul pe care este cultivat grâul, sau alte cereale, care se gãsește aproape in faza de coacere și de a fi secerat. Vezi definitia »

ARNAULD [arnó], Antoine (numit Cel Mare) (1612-1694), teolog jansenist, gramatician și logician francez. A scris împreună cu P. Nicole „Logica de la Port-Royal”. Vezi definitia »

BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț). 3. (Înv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit. – Din sl. bodlı „ghimpe”. Vezi definitia »

CHESTERFIELD [tʃéstəfi:ld], oraș în centrul Marii Britanii, în M-ții Pennini; 127 mii loc. (1981, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de cărbune și min. de fier. Siderurgie. Țesături. Ceramică. Biserică (sec. 14). Vezi definitia »

BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac de mărime variabilă, cu o măciulie la unul din capete; (în special) ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuțit. ♦ Cui de metal, ca o măciulie, servind ca podoabă. Paftale cu bolduri (TEODORESCU). 2. Băț ascuțit cu care se îndeamnă la mers vitele. ♦ Împunsătură, înțepătură. Dete bolduri boilor (POPESCU). 3. (Înv.) Îndemn, imbold. – Slav (v. sl. bodlı „ghimpe”). Vezi definitia »