DIATOMÉE, diatomee, s. f. (La pl.) Clasă de alge microscopice monocelulare brune-gălbui, cu corpul închis între două valve silicioase, de forma unui capac de cutie; (și la sg.) algă care face parte din această clasă. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatomée. Vezi definitia »

ACMÉE s. f. 1. apogeu, punct culminant. 2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă. 3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie și ontogenie. (< fr. acmé) Vezi definitia »

-RÉE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) scurgere”. [Pron. -re-e. / < fr. -rhée, it. -rea, cf. gr. rhein – a curge]. Vezi definitia »

OSTRACÉE s.f.pl. Subordin de animale lamelibranhiate, având ca tip stridia; (la sg.) animal din acest subordin. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. ostracées, cf. gr. strakon – scoică, cochilie]. Vezi definitia »

BORAGINACÉE, boraginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu tulpinile și frunzele acoperite cu peri, cu flori constituite în inflorescențe și cu fructele formate din patru nucule cu câte o sămânță; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. borraginacées. Vezi definitia »