TÚMUL s.m. (Ist.) Movilă conică sau piramidală, făcută din pământ sau din piatră, înălțată de unele popoare din vechime deasupra unui mormânt. [Var. tumulus s.n. / < fr., lat. tumulus]. Vezi definitia »

BACẮUL s. n.art. (Pop.; în expr.) A-și găsi bacăul (cu cineva) = a da de bucluc (cu cineva), a o păți. – Cf. magh. bakó „călău”. Vezi definitia »

CÚMUL s.n. Deținerea mai multor funcții, atribuții etc. de către o singură persoană. [< fr. cumul, cf. lat. cumulus – grămadă]. Vezi definitia »

a-și face plinul expr. a obține suma de bani propusă dintr-o anumită afacere. Vezi definitia »

a-și face veacul (undeva) expr. a petrece mult timp (într-un anumit loc). Vezi definitia »