Definita cuvantului accent
ACCÉNT s.n. 1. Intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt, pusă în evidență prin mărirea intensității vocii sau prin varietatea tonului. ♦ Emisiune mai intensă a unui sunet sau a unui acord. ♦ Semn grafic care indică accentuarea unei silabe sau a unui sunet. 2. Mod specific de a vorbi o limbă sau un dialect. 3. Intonație afectivă, mlădiere specială a tonului, a vocii. 4. (Fig.) Importanță. [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. accentus, cf. fr. accent].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu accent
CAMPAMÉNT s.n. Staționare într-un loc (plat), în corturi, a unei unități militare sau (p. ext.) a unor turiști, vânători etc. ♦ Loc unde s-a instalat o unitate militară în corturi. ♦ Materiale folosite pentru o asemenea operație militară. [< fr. campement]. Vezi definitia »
INTERVENIÉNT, -Ă s. m. f. (jur.) cel care intervine într-un proces sau în vederea emiterii unui act. (după fr. intervenant, lat. interveniens) Vezi definitia »
NIVELMÉNT, nivelmente, s. n. (Top.) Totalitatea metodelor, procedeelor și operațiilor prin care se determină altitudinea unor puncte terestre în scopul reprezentării lor pe o hartă sau pe un plan. – Din fr. nivellement. Vezi definitia »
LICITÁNT, -Ă s. m. f. participant activ la o licitație. (< germ. Lizitant) Vezi definitia »
DIZOLVÁNT, -Ă I. adj., s. m. (substanță) care are proprietatea de a se dizolva; solvent1. II. adj. (fig.) care descompune, dezorganizează. (< fr. dissolvant) Vezi definitia »