BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare în care se află omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism. Beție albă = toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie. Vezi definitia »

ȘAMPÁNIE s. f. vin alb, spumos, obținut prin procedee speciale. (< fr. champagne) Vezi definitia »

SUFOCÁȚIE s.f. Sufocare. [Gen. -iei. / cf. fr. suffocation, lat. suffocatio]. Vezi definitia »

EBENISTERÍE s.f. Arta ebenistului; (p. ext.) tâmplărie de mobilă fină. [Gen. -iei. / cf. fr. ébénisterie]. Vezi definitia »

IRADIÁȚIE s.f. Emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (p. ext.) fascicul de raze emise de o sursă. [Pron. -di-a-, gen. -iei, var. iradiațiune s.f. / cf. fr. irradiation]. Vezi definitia »