gríndină (-ni), s. f. – Precipitație atmosferică, piatră. – Mr. grîndină, megl. grindini. Lat. grandĭnem (Pușcariu 738; Candrea-Dens., 762; REW 3840a; DAR), cf. it. grandine. – Der. grindina, vb. (a cădea grindina), care, după Candrea-Dens., 763 și DAR, provine din lat. grandĭnāre. Vezi definitia »

INVARIÁNTĂ s. f. v. invariant. Vezi definitia »

zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe Vezi definitia »

poftitoreásă, poftitorése, s.f. (înv. și reg.) femeie poftitoare. Vezi definitia »

PROPRETÚRĂ s. f. demnitatea, funcția de propretor. (< fr. propréture) Vezi definitia »