Definita cuvantului acont
ACÓNT s.n. (Fin.) Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte drept garanție pentru îndeplinirea unui contract încheiat, mai ales de vânzare-cumpărare; arvună. V. avans. [Pl. -turi. / < it. acconto, cf. fr. acompte].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu acont
ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune puternică și durabilă față de cineva sau de ceva. – După fr. attachement. Vezi definitia »
PERTINÉNT, -Ă adj. 1. (Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ♦ (Liv.) Convenabil, potrivit, nimerit. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. ♦ Trăsătură pertinentă = caracteristică fonetică permițând prin ea singură distingerea unei unități de alta. [Cf. fr. pertinent, lat. pertinens]. Vezi definitia »
INTEGRÁNT s.n. (Mat.) Funcție de integrat. [< fr. intégrant]. Vezi definitia »
ADJUTÁNT s. m. ofițer care îndeplinește pe lângă un șef militar atribuții corespunzătoare unei funcții de subofițer. (< germ. Adjutant) Vezi definitia »
DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care reprezintă o disonanță. – Din fr. dissonant. Vezi definitia »