ISOTÍP, -Ă adj., s.n. v. izotip. Vezi definitia »

OROTÍP s.n. (Poligr.) Mașină de cules asemănătoare linotipului, la care pe matrițe se află floarea literei în relief, iar aparatul de turnat este înlocuit cu un dispozitiv de tipărire. [< germ. Orotype]. Vezi definitia »

STEREOTÍP s.n. Planșă sau tipar solid reprezentând copia unui zaț sau a unui clișeu, care servește la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj. [< fr. stéréotype, cf. gr. stereos – solid, typos – caracter]. Vezi definitia »

ECTÍP s. n. (fil.) idee provenind dintr-o reprezentare. (< fr. ectype) Vezi definitia »

ARHETÍP, arhetipuri, s. n. Model, tip inițial după care se călăuzește cineva; (în special) manuscris original al unei opere. – Fr. archétype (lat. lit. archetypum). Vezi definitia »