ARANJAMÉNT s. n. 1. acord, înțelegere. 2. mod de alcătuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement) Vezi definitia »

BAZAMÉNT s. n. 1. piedestal, soclu (la o statuie, la o coloană). 2. temelie, bază. (< it. basamento) Vezi definitia »

DIFLUÉNT, -Ă adj. 1. (Geogr.) Care se ramifică, se răspândește. 2. (Despre corpuri) Care devine fluid. [Pron. -flu-ent. / < fr. diffluent, cf. lat. diffluere]. Vezi definitia »

STRESÁNT, -Ă adj. Capabil să determine un stres (1). [Scris și stressant. / cf. fr. stréssant]. Vezi definitia »

PROCÉNT, procente, s. n. 1. A suta parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o sută; sutime, procentaj. 2. Dobândă calculată la o sută de unități monetare pe interval de un an; p. gener. dobândă. [Var.: (înv.) proțént s. n.] – Din germ. Prozent. Vezi definitia »