SINTONIZÁRE, sintonizări, s. f. Faptul de a sintoniza; acordare a două sisteme oscilante, în special de înaltă frecvență, pentru a oscila cu aceeași frecvență. – V. sintoniza. Vezi definitia »

TIVÍRE, tiviri, s. f. Acțiunea de a tivi și rezultatul ei; tivitură. – V. tivi. Vezi definitia »

ÎNCREMENÍRE s. f. Acțiunea de a încremeni și rezultatul ei; nemișcare, neclintire; înmărmurire, consternare; încremeneală. – V. încremeni. Vezi definitia »

SURGUNÍRE s. f. v. surghiunire. Vezi definitia »

PORÍRE, poriri, s. f. v. PORI. – [DAR] Vezi definitia »