STĂVILÁR, stăvilare, s. n. 1. Construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust. 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului (1), acționate manual sau mecanic; stavilă. 3. Întăritură de protecție în apropierea unui pod. 4. Fig. (Rar) Obstacol, piedică; împotrivire. – Stavilă + suf. -ar. Vezi definitia »

CONSUETUDINÁR, -Ă adj. nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. (< lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire) Vezi definitia »

PERIPARAZITÁR, -Ă adj. referitor la periparazitism. (< fr. périparasitaire) Vezi definitia »

CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar. Vezi definitia »

FINANCIÁR, -Ă adj. Referitor la circulația banilor, a creditelor etc.; (p. ext.) bănesc. // s.m. și f. 1. Specialist în operații financiare. 2. Bancher; capitalist. [Pron. -ci-ar. / < fr. financier, it. finanziario]. Vezi definitia »