Definita cuvantului comandită
COMANDÍTĂ s.f. Contract de asociație comercială, în care unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere, iar alți asociați răspund numai în limitele capitalului investit. ◊ Societate în comandită = societate bazată pe un astfel de contract. [< fr. commandite].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu comandită
BAUXÍTĂ s. f. Oxid de aluminiu, care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – După fr. bauxite. Vezi definitia »
AUTOPASTÍȘĂ, autopastișe, s. f. Pastișă a propriilor creații. [Pr.: a-u-] – Auto1- + pastișă. Vezi definitia »
rútă (rúte), s. f. – Virnanț (Ruta graveolens). Lat. ruta, cultism din sec. XVII. Nu este cuvînt moștenit, în ciuda părerii lui Pușcariu 1489, nici probabil sl. (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 43) sau mag. (Gáldi, Dict., 155). – Der. rutișor, s. m. (plante, Thalictrum angustifolium, T. minus, T. flavum). Vezi definitia »
PÍLĂ1, pile, s. f. Unealtă de oțel călit, având una sau mai multe fețe prevăzute cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din sl. pila. Vezi definitia »
cígă-mígă s.f. (reg.) bureți galbeni comestibili. Vezi definitia »