PRELATÚRĂ, prelaturi, s. f. Demnitate de prelat. – Din fr. prélature. Vezi definitia »

BANCHÍNĂ s.f. (Tehn.) Grindă de lemn așezată pe sol pentru a sprijini stâlpii unei schele. [< it. banchina]. Vezi definitia »

HIPEREMÉZĂ s. f. vomitare abundentă. (< fr. hyperémèse) Vezi definitia »

RÓZĂ s.f. 1. Trandafir. ♦ A sta pe roze = a se găsi într-o situație favorabilă. ♦ Roza vânturilor = desen în formă de cerc, reprezentând direcțiile punctelor cardinale și gradațiile lor intermediare. 2. (Herald.) Stilizare a florii de măcieș cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmatul) și, de regulă, cinci sepale ascuțite între petale. 3. Gen special de șlefuire care se dă diamantului. 4. Rozetă (3), rozasă. [< fr. rose, it. rosa]. Vezi definitia »

ALBUMÍNĂ s.f. Substanță organică din grupul proteinelor, care intră în constituția celulei animale și vegetale. // (În forma albumin-, albumino-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) albumină”. [< fr. albumine]. Vezi definitia »