DENOMINATÍV, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care servește pentru a denumi. ♦ verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< fr. dénominatif, lat. denominativus) Vezi definitia »

VOLITÍV, -Ă, volitivi, -e, adj. Volițional. – Din fr. volitif. Vezi definitia »

GELÍV, -Ă adj. (Despre materiale) Care se poate dezagrega la îngheț și la dezgheț. [< fr. gélif]. Vezi definitia »

CUMULATÍV, -Ă adj. Care implică (se face prin) cumulare. [Cf. fr. cumulatif]. Vezi definitia »

LÁITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv. Vezi definitia »