DISUBSTITUÍT, -Ă adj. (despre derivați) obținut prin substituirea a doi atomi din moleculă. (< fr. disubstitué) Vezi definitia »

ZĂBOVÍT, -Ă, zăboviți, -te, adj. (Înv.) Întârziat; amânat. – V. zăbovi. Vezi definitia »

STĂVILÍT, -Ă, stăviliți, -te, adj. Care a fost barat, zăgăzuit cu un stăvilar. ♦ (Fig.) Care a fost oprit, împiedicat în acțiune. – V. stăvili. Vezi definitia »

MONOFIZÍT, -Ă adj. Referitor la monofizitism. // s.m. și f. Adept al monofizitismului. [Cf. germ. Monophysit, it. monofisita]. Vezi definitia »

arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία. Vezi definitia »