Definita cuvantului adiacent
ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună și același vârf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu adiacent
a se da crocant expr. a se lăuda, a se grozăvi. Vezi definitia »
DEFLAGRÁNT, -Ă adj. (Rar) Care are proprietatea de a produce o ardere cu explozie și zgomot. [< fr. déflagrant]. Vezi definitia »
BIOCURÉNT, biocurenți, s. m. Activitate electrică prezentă în țesuturile și organele animalelor. [Pr.: -bi-o-] – Bio- + curent. Vezi definitia »
STUDÉNT, -Ă, studenți, -te s. m. și f. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior. – Din it. studente, germ. Student, lat. studens, -ntis. Vezi definitia »
SEMITIZÁNT, -Ă s. m. f. semitist. (< fr. sémitisant) Vezi definitia »